Locomotiva Noimann

Locomotiva Noimann este al doilea roman din trilogia Talpi.
Intr-un oras obisnuit, lipsit de farmecul si stralucirea marilor metropole, personajele lui Nichita Danilov traiesc intr-o lume aparte, multidimensionala, in care derapajele mintii fac regulile si isi impun propria realitate. O realitate virtuala, de altfel, dar foarte bogata semantic si, mai ales, ermetica, din care evadarea este imposibila: masterandul Lawrence Oliver experimenteaza trecerea la un alt regn, transformindu-se in copac «si apoi mai jos sau, poate, mai sus, din regnul vegetal in regnul mineral, dupa care urmeaza risipirea in eter…», stomatologul Noimann este bintuit de un picior «impertinent, frumos retezat la distanta de o palma de genunchi», un fel de constiinta angoasata a eroului, pictorul de icoane Bikinski este in cautarea adevarului ultim si descoperit sub forma unui ciine negru, botezat Spinoza, iar inginerul Edward Satanovski, o fantasma, un gind, reprezinta piaza rea a gindurilor masterandului si pictorului. Oamenii-miini, oamenii-picior, oamenii-epoleti, oamenii-cal, femeia-salcie, femeia-elefant, femeia-sarpe, femeia-girafa, femeia-capra, Mathilda, Lily Fundyfer, aparitii mai mult sau mai putin episodice, contureaza haosul interior al personajelor. „O fericita exceptie de la regula poetilor care nu stralucesc in proza nici cind se vind in zeci de mii de exemplare mi s-a intimplat sa constat asta-vara citindu-l pe Nichita Danilov cu primul sau roman �" Talpi. Sotronul.E una dintre cartile pe care, indeobste, le-am asteptat de la prozatorii afirmati si, eventual, formati dupa ’90, adica nesupusi unor reguli ale jocului estetic dintr-un mediu literar intru citva toxic. La o prima evaluare, asadar, revizuind baza de date adunate de-a lungul a aproape treizeci de ani de literatura, Nichita Danilov s-ar putea sa fie unul dintre cei mai buni romancieri opzecisti. Vad in Nichita Danilov o sansa reala de maturizare si universalizare a literaturii romane.” (Radu Aldulescu)
„Nichita Danilov este un optzecist atipic. Fantezist inconturnabil, poet si prozator de mare rafinament stilistic, Nichita Danilov este, la nivelul prozei, un povestitor de factura clasica (modelele cel mai la indemina sint Creanga, dar si povestitorii rusi), ale carui relatari mustesc insa de simboluri, intelesuri parabolice, intertextualitate si aluzii livresti.” (Tudorel Urian)