Andrei Gogu nu se sfiește să se ia la trântă cu cele mai dificile teme din societatea contemporană românească: condiția femeii, situația romilor, drepturile LGBT, biserica, avortul, educația sexuală, alcoolismul, traumele transgeneraționale. Toate acestea se împletesc într o narațiune plină de umor, de tragism și totuși fidelă realității. Iulian și Magda vin din două familii mai puțin decât ideale: un tată își jefuiește fiul pentru a face rost de bani, celălalt își numește fiica high achiever „gunoi“. Cum poți face pace cu tine și cu ceilalți într o lume care te a privat de resurse materiale și emoționale? Cum recuperezi toată iubirea pierdută și cum înveți să iubești la rândul tău? Acestea sunt întrebările la care încearcă să răspundă cei doi protagoniști, într un roman care oferă nu doar critici, ci și soluții. Andrei Gogu știe la fel de bine să spună o poveste captivantă, pe cât știe să privească în adâncurile personajelor, ale familiei și ale societății. O carte care va face, cu siguranță, istorie. Cristina Chira

Romanul lui Andrei Gogu cu o frază lovește, cu alta mângâie. Cele două jumătăți de roman alcătuiesc un adevărat tratat despre disfuncție, un portret fidel al României ultimilor cincizeci de ani: abuzatoare, alcoolică, tulburată, neînduplecată. Tehnica narativă e impecabilă, poveștile sunt livrate cu farmec și umor și nu parcurgem tot acest traseu alături de Magda și Iulian doar ca să fim lăsați cu mecanismele traumei la vedere. Cu grijă, Andrei ne ia de mână și ne pune pe drumul improbabil spre vindecare. Ada Aitonean

Voi spune doar atât despre romanul lui Andrei Gogu: este un pariu nebunesc câștigat. Gogu intră în literatură trântind ușa cu piciorul. Și are toate motivele să o facă: maturitate stilistică și compozițională, curaj tematic și un simț rafinat al poveștii (al literaturii, dar și al vieții). Tatăl meu care ești pe pământ este cel mai remarcabil roman de debut pe care l am citit. Și nu doar din literatura română. Cosmin Perța