Violeta Berea e o prozatoare cu școala vieții, care a dezvățat-o de iluzii, brizbrizuri și floricele. Scrisul ei e aproape brutal, acolo, în adânc, unde ajungi vrând-nevrând. Privește lumea și o descrie la rece, exact, fără să mângâie, să apere, să scuze. Niciun personaj al ei nu scapă vivisecției. Când o citești, e ca și cum ai trage aer în piept și te-ai scufunda într-o apă tulbure, unde fojgăie viața, călăuzit de un alien.

Violeta Berea mizează pe intensitate și îi reușește. Proza ei, chiar și când are inflexiuni fantastice, este o excelentă radiografie a timpului și a societății noastre recente. Și dincolo de lucrurile pe care le vedem și le intuim toți, ea reușește mereu să scoată în prim-plan extraordinarul și să releve din faptele mici ale vieții înțelesul ascuns.