Seara, dupa ora 9

Delia Hügel reconstituie, cu minuțiozitate și o doză de umor negru, universul Aradului contemporan, infuzându-l cu extraordinar: o colecție de personaje ușor de recunoscut (gospodina, vecina băgăcioasă, adolescenta nesigură, soția neapreciată), cărora autoarea le conferă personalitate și pe care le aruncă în cele mai neașteptate situații: bani picați din cer, daruri blestemate, secrete de familie, pofte insațiabile, nimic nu e prea mult în această carte delicioasă.

Un lucru se poate spune cert despre proza scurtă a Deliei Hügel: entuziasmează. Autoarea acționează ca un anticar experimentat, selectează doar poveștile cele mai expresive, cu istoriile lor pline de stranietate și frumusețe.

Delia Hügel e o povestitoare înnăscută. Mă oftic că și-a ținut darul sub obroc atât amar de vreme. Scrie de parcă ar cânta la mai multe instrumente odată, inventează personaje și întâmplări strălucitoare, paradoxale, întunecate și ispititoare. Nu e text în care să nu cazi amețit, ca în borcanul cu miere.