De partea intunecata a fluviului

Într-un orășel de pe malul Dunării, un inginer radiotehnist angajat al Miliției locale, este nevoit să aleagă între o viață invizibilă, dar perfect adaptată regimului și promisiunea pe care i-o face fiului său. În primul său roman, scris într-un ritm alert și captivant, Viorel Prodan reconstituie una dintre poveștile „frontieriștilor“, a celor care și-au riscat viața pentru a evada din lagărul comunist și a trece ilegal granița României cu Iugoslavia. Într-un peisaj sumbru al unei toamne târzii, cu o ploaie ce pare să nu mai înceteze niciodată și în atmosfera apăsătoare a anilor ’80, recreată minuțios din detalii și replici. Anton, personajul central e bântuit în permanență de o stare care a marcat o întreagă epocă și pe care autorul reușește să o transmită cititorului, de la prima și până la ultima pagină – frica. Însă dincolo de frică, există și momente de curaj, speranță și compasiune, dileme morale și perspectiva luminoasă a unei altfel de vieți, într-un excelent demers ficțional de recuperare a trecutului recent. Adina Popescu

Viorel Prodan scrie un roman teribil al unei lumi din care evadarea era singura speranță la normalitate. Bine documentat, alert, excelent condus stilistic, reușind să reproducă atât decorul cât și angoasa existențială a finalului de comunism românesc, De partea întunecată a fluviului spune o poveste sfâșietoare a unei tentative dificile de evadare din regimul ceaușist. Dificultatea tehnică a acestui demers e dublată de una etică, ceea ce face procesul cu atât mai complicat și mai captivant. E, în fond, o parte importantă a trecutului nostru. Conform cifrelor Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi numărul celor care au reușit să fugă și să obțină azil politic, în perioada 1969–1989, este de circa 100 000. Dar cei care au încercat să fugă au fost cu siguranță mult mai mulți. Cosmin Perța