Nu subiectul îmbie miza majoră a volumului de faţă – frapant şi fascinant deopotrivă – ci uluitoarea mobilitate a limbajului poematic, incantatoriu şi devastator, non-conformist şi briliant pe alocuri, fără îndoială inconfundabil, oricât de greu ar părea de crezut în multitudinea de apariţii tinere asemănătoare ca intenţii, dar net incomparabile ca forţă de comunicare a stărilor inefabile de angoasă existenţială. Da, cred că acesta e conceptul cheie, cu sinonimu-i perfect “anxietate”, ce te convinge – ca în jurnalele lui S. Kierkegaard, danezul genial şi etern frământat de cosmodrama redempţiunii personale – şi te împiedică să laşi cartea din mână după ce ai început-o, fiindcă multe părţi din tine sunt descrise acolo mult mai bine decât o vei face tu vreodată. Un debut fulgurant şi remarcabil, ce nu trebuie ratat!
