Întoarcerea pe scenă a lui Kōsei n-a mers deloc bine. Ar fi trebuit să o acompanieze pe Kaori, dar nu a auzit muzica, a pierdut tempoul, apoi au fost nevoiți să se oprească și să o ia de la capăt. Dar curajul lui nu a rămas nerăsplătit: i-a amintit de încântarea pe care o simți atunci când interpretezi în fața unui public dornic să te asculte. Așa că acum Kaori îi cere lui Kōsei să se înscrie într-o competiție pentru soliști, însă el este speriat că, ajuns singur în fața pianului, fantoma mamei sale abuzive îl va paraliza din nou…