Istorie lirică a unui destin pare a fi cartea Simonei Şerban, cu atât mai mult cu cât ea emoţionează prin străduinţa de a exprima indirect, prin mijloace aluzive, simbolice, o situaţie dramatică, o luptă, de fapt, din care iese învingător cuvântul. Poeta pare să urmeze preceptele prin care daimonul i le transmitea lui Nichita Stănescu: „Schimbă-te în cuvinte, precum îţi zic” (Daimonul meu către mine).

Paul ARETZU

Autoarea disecă realul cu rigoarea şi precizia unui chirurg, dar şi cu gravitatea artistului care observă declinul lumii în care trăieşte.

Universul pe care îl construieşte atent este unul kantian, al stingerii, al stagnării. Principiul apolinic al contemplaţiei, al raţiunii contrastează cu principiul dionisiac al dinamismului şi al trăirii efervescente”.

Imelda CHINŢA