Parfumul florilor de tei mă duce cu gândul, în fiecare an, în vremea copilăriei, la începutul vacanţelor de vară petrecute în lumea minunată a satului şi a povestirilor spuse cu haz de bunelul în serile de vară pe prispa casei. Povestea bunelul până când noaptea alunga înserarea peste dealuri, apoi, cu glas de greieri, cu miresme de regina nopţii şi flori de tei, bolta cerului plină de stele clipea la noi a somn şi vise.

Niculae Darie