Piesa „Învingătorii comunismului” – numită de autor „tragedie anticomunistă în 4 acte inspirată din fapte şi personaje adevărate” – ne aruncă în mijlocul evenimentelor revoluționare din 1989-1990.
În centrul atenției avem un profesor de filosofie opozant al regimului comunist, împreună cu elevii lui de clasa a XII-a, dar și foști elevi care i-au rămas discipoli și după absolvire. Numele personajului? Sugestiv: „Ion-Răzvan Caranitru, numit și Socrate”.
Liceenii și dascălii lor de rezistență se confruntă – și înainte de decembrie 1989, dar și după – cu diverși comuniști și securiști. Printre ei îi remarcăm pe „Ion Iliescovici”, „Sergiu Muculaescu” sau „Silviu Borcan”. O figură aparte printre elevi este personajul „Victoraș Pontaș”.

„O piesă pe care mai degrabă o trăiești decât o citești. Emoțiile, speranțele, frustrările și dezamăgirile dureroase ale acelor momente reînvie în inima cititorului (sau a spectatorului, dacă vom avea o bine meritată punere în scenă). Odată cu ele vin o serie de întrebări: oare cum a fost posibil așa ceva...? ce ar fi fost dacă...? cum ar fi fost azi...? O analiză-introspecție absolut necesară, după treizeci de ani.” (Natalia Corlean)

***

„A fost odată o ţară. În acea ţară a fost o revoluţie. La acea revoluţie a participat şi un tânăr anonim de 17-18 ani hotărât să-şi dea viaţa pentru libertatea ţării sale. Complet necunoscut, nevăzut şi neştiut de nimeni, acel tânăr «a dispărut». Nimeni nu mai ştie nimic despre el şi nimeni nu se mai întreabă astăzi: mai trăieşte? Ce s-a întâmplat cu el? E încă viu?
Nimeni nu ştie, nimeni nu poate spune, nimeni nu poate răspunde, nici măcar el însuşi...”