În Sadoveanul tuturor vârstelor fuzionează observatorul multiobiectual și gânditorul negrăbit; – tipic, faptele, întâmplările și ecourile lor (surse de posibile compoziții) devin literatură – după o relativă gestație, după ce s-au decantat, după ce s-au reorganizat și orchestrat. (…) Tot ce ține de fenomenul autohton invită la notații succinte; istorisiri populare, vorbe de duh și sentenții, elemente de ritual magic și blesteme – toate compun o bancă de date cu viitoare întrebuințare în procesarea creativă. De timpuriu figurează în preocupările prozatorului (care își zice artist) adagii, sintagme și nuanțe lexicale caracteristice. (…) În călătorii ori la Curtea cu juri, în Senat ori la expediții vânătorești, scriitorul e totdeauna în căutare de personaje. Carnetele sale însumează sute de sugestii și observații de moment – urmând a fi valorificate.

Constantin CIOPRAGA