Caz rar în literatura română contemporană, eseurile publicate de Nichita Stănescu în reviste pot fi interpre­tate

ca un neobosit efort al gânditorului de a-și face, poate involuntar, dată fiind plăcerea elucidării, un portret inte­rior de intelectual capabil să opereze logic cu principii și noțiuni.

În afară că este o invitație la lectura integrală a operei, antologia de față este un punct de sprijin pe care se înalță templul poetului.

Însă nu este nici singura, nici ultima expresie a conștiinței culturale că o personalitate de rară valoare, cum a fost Nichita Stănescu, nu trebuie lăsată să intre în conul de umbră al condamnabilei indiferenței actuale față de cultură.

Elvira SOROHAN