„La o privire de ansamblu, seducătorul roman al lui Orhan Pamuk spune adevărurile esenţiale despre natura umană şi schiţează aspectele imaginare ale limitelor individului. Aşa cum Sultanul îi replică lui Hogea: «Faptul că oamenii se puteau înlocui unul pe altul nu era oare cea mai bună dovadă că erau, pretutindeni, aceiaşi?». Deşi de o concizie remarcabilă, Fortăreaţa albă este unul dintre acele romane rare care aduc la viaţă un univers întreg, ce funcţionează fără ajutor din afară, proiectat într-o imagine de o strălucire stranie.” (The New York Times)