Am admirat personaje de-ale noastre, scornite din haznaua poporului, maiorul Cristescu, Minerva Tutovan și locotenentul Dobrescu. Investigatorul nu are un loc central în cultura neamului, cît nici în folclor, chiar dacă este invidiat de bărbați și dorit de femei. Rolul lui este mai degrabă ingrat, probabil din surplusul de securism și prostie adus la scenă de decorul comunist al piesei.

Păcală, însă, este un fel de căutător de soluții ori de adevăr, inclusiv Harap Alb, eroi care domină diferite forțe obscure ale răului. Dar avem și reprezentarea lui mai idioată, chiar dacă plină de umor spumos, uneori sec, omniprezentul personaj Bulă.

Practic, în radiografia unui astfel de personaj se ascund misterele descifrării întregului popor. Cavalerul care combate balauri, eroul ce supune mișei, salvatorul unei fecioare sau al unui odor, dejucătorul planurilor inamicului care vrea să facă rău unei comunități sau chiar întregii națiuni este precursorul investigatorului modern și fictiv. Pentru că, în viața reală, n-ai să-l întîlnești întocmai, fiind și el om supus slăbiciunilor, sentimentelor, subiectivismului și chiar avariției…

Dar... mai e un franțuz miștocar, superficial ca un român, nu-i scapă nimic, se lasă prins doar ca să tragă cu urechea din culcușul dușmanului, are de-a face numai cu șefi de stat și de instituții, afemeiat ca un nebun,... vestitul comisar parizian San-Antonio!

Liviu Cangeopol