Unii privesc într-un mod, alții – diferit, dar în orice poți excela dacă depui ardoare și seriozitate. Ambiția mea a fost să concep un poem care să-și găsească loc în teaca eternității literare. Am lucrat la el de cînd aveam 15 ani. Dacă ar fi să mă ghidez după rețeta lui Michelangelo, care îndepărta dintr-o bucată de marmură inutilul, păstrînd silueta, cîte cuvinte ar trebui să elimin pentru acești 50 de ani de concentrare lirică? Problema este pusă în mod eronat, deoarece marele creator avea la dispoziție, înainte de-a se apuca de lucru, întreaga bucată din care urma să elimine. Memoria este o armă eficientă, dar nu poate opera în avans. Să faci o selecție asupra celor neformulate! Abia pe patul de moarte vei avea piesa de la care vei începe. Mai mult ca sigur, lucrarea la care ai lucrat atît va fi întregită în clipa în care vei fi închis ochii pentru totdeauna și e posibil să cuprindă cuvinte și imagini pe care nu le-ai folosit niciodată. În linii mărunte, din bolovanul reprezentînd opul la care lucram, am șlefuit și am eliminat inutilul negativ pînă am ajuns la dimensiunea unei pietre de rîu. Pierdută prin milioane asemenea. Chipul niciodată expus privirii, inima, o părere fermecată.

Liviu Cangeopol

Liviu Cangeopol (n. 28 martie 1954, Iași) este un scriitor și jurnalist disident român. Actualmente locuiește în Statele Unite ale Americii. Liviu Cangeopol a fost unul din cei șapte intelectuali cărora, la 18 decembrie 2006, în discursul prilejuit de Prezentarea Raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, președintele României, Traian Băsescu, le-a elogiat gestul de a se fi ridicat direct împotriva lui Nicolae Ceaușescu.

„Fii mulțumit, Domnule Ceaușescu: vei rămâne în istorie!”, a fost titlul sub care interviul acordat de Liviu Cangeopol apărea la 5 aprilie 1988 în Libération, interviu difuzat o zi mai târziu la Europa Liberă.) Două săptămâni mai târziu a început sa fie urmărit și reținut de Securitate în nenumărate rânduri. A emigrat în America în septembrie 1989.

Publică primele proze in revista Dialog (august 1978), debut editorial în co-autorat cu Dan Petrescu, Ce-ar mai fi de spus (1989 — Agora, USA, 1990 — Editura Minerva, 2000 – Editura Nemira). Un al doilea volum îi apare, publicat la Editura Humanitas în 2007, Zâmbetul. Portret al țărmului la asfințit.