Exercitii de uitare

Țin să precizez de la bun început că paginile care urmează nu se trag dintr-un jurnal ținut cu minuțiozitate, nu sunt expresia unei confesiuni agonice și nici scheletul din dulap al unei biografii romanțate. Rîndurile pe care le veți parcurge cu înfrigurare se înscriu în ceea ce omul de rînd numește, poate cu prea multă lejeritate, ficțiune. [...]

Cartea mea e populată de caractere și biografii comune, [...] o seamă de emfaze culturaloide ale Iașului anilor ʼ80, o lume răsturnată a unei lumi care nu mai există, transformate într-o lume care e pe cale să dispară, pusă la păstrare pentru eventuala aducere aminte a antropologilor și numismaților cu poezii mascate în proză și eseuri drapate în poeme latente.

Ce i-ar plăcea autorului să rămînă în urma lecturii? Fiorul amar al trecerii, în general, încercarea de supraviețuire fără noroc a iubirii conectate la aparate, agonia în picioare a unui oraș care nu mai este capabil să întoarcă privirea peste umăr, cît și demența unui sistem care începe să atragă iar simpatizanți din specia muștelor.

Liviu Cangeopol