Cozonac. Transilvania - o calatorie

tasnea pe servetul ajurat de pe masa prin singurul geamlac deschis. Si Gene care ma pandea

de pe scaun, ca un dulau de casa, nerabdator. Intrase si iesise de cateva ori pe usa care scartaia,

dar n-o auzisem. E foarte cald, te sufoci aici, în brutarie, zice. Da, miroase a dulce, a bine.

Pentru noi, ma simt datoare sa-i spun dintre uriasele perne în care ma proptesc, asa e cand e bine,

e ca în paradis, adica e Paste si se fac cozonaci. Da lung din cap si-si verifica nasturii camasutei,

ca o calugarita. E înduiosatoare aceasta fata buna, crescuta în respectul pentru om. Ar vrea

sa deschidem geamul, sa ne racorim macar un pic. Fereasca sfantul ! marai de sub pilota.

Mai bine ne îmbolnavim decat sa cada cozonacii care, poate, chiar acuma cresc. Si mirosul ?

întelege cu nasul izurile de zahar, portocala, vanilia si romul, dar n-a mai simtit asa ceva niciodata.

Asta e miros de lucru copt, zice, brio sele sunt deci în cuptor sau afara, unde sa mai creasca ?
Ma spal si ma îmbrac în goana, îi explic ce se întampla. Cand am ajuns noi azi-noapte, ea era franta

si n-am mai stat sa-i traduc ce-am vorbit cu nana Ana pentru dimineata. Trebuie sa pot fotografia

patru feluri de cozonac, doua care sunt gata coapte, asta simte Gene, cel simplu cu stafide

si cel cu rahat, si doua care or sa se faca acum, cu nuca si cu mac, pentru care ne sufocam,

dar pe care trebuie sa-i prindem în plina lucrare. »

Adina Keneres (nascuta în 1957 la Bucuresti) a absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine
(engleza-hindi) a Universitatii din Bucuresti (1980) si a ob tinut Diploma de Studii Aprofundate
la Universitatea Paris VII (Sémiologie du texte et de l’image, 1989). Stabilita la Paris în 1987,
s-a întors în Romania în 1997. A fost profesor, redactor, bibliotecar, asistent în comer tul de arta,
secretar de redac tie, documentarist, traducator, autor, responsabil editorial, lector-corector,
copywriter, jurnalist cultural, editor.
Debut cu proza în revista Vatra (1981). Debut editorial cu romanul îngereasa cu palarie verde
(Editura Albatros, Bucuresti, 1983 – Premiul Uniunii Scriitorilor), urmat de volumul de nuvele
Rochia de crin (Editura Albatros, Bucuresti, 1985). A colaborat cu proza, traduceri, cronici
si articole la reviste si ziare înainte si dupa 1989, iar dupa 2000 si în mediul online.