Volumul de față este o răbufnire în poezii neconforme, de pe vremea lui Ceaușescu. E târziu? Mă tem că nu. Absolutismele se pot repeta. Comunismul mi-a mâncat cea mai frumoasă parte din viață. Acea parte în care ești în culmea avântului, a energiei de tânăr absolvent, când crezi că tot viitorul îți stă la picioare, numai să vrei. Agramatului Ceaușescu, securiștilor și nomenclaturiștilor care îl înconjurau, nu le trebuiau cuiburi de intelectuali care să gândească în alt fel, decât cel programat.
Duioșia și elanul tinereții sunt sufocate de garduri, oprelișți, angoase, groază. Sunt lucruri de care demult m-am debarasat. Însă aceste lucruri încă exprimă ceea ce am gândit și simțit în comunism și în ceaușism. Poate că ele exprimă și ce aș simți, dacă istoria s-ar repeta. – Dani Rockhoff

„Strigătul neputinței noastre
se aude în ecou
iar bâlbâitul nostru glas se îneacă
dibuind jumătăți de înțelesuri
crâmpeie de fraze, consoane
...ipocrizie, defăimare
încrâncenare oarbă
cruzime și trădare
idoli, corupție, mârșavă penitență
vulgară revărsare de vanitate
funeste, deșarte ambiții
stupide invidii
tiranici irozi, măscărici ai puterii
un bâlci al dezmățului universal”.