Scriitor intuitiv şi prolific, Shepard a improvizat replicile de teatru aşa cum jazzmenii improvizează liniile muzicale, dar a fost genial în aceste intuiţii. Rescria foarte puţin, uimindu-și prietenii. Fostul coleg de cameră din Lower East Side povestea cum Sam cumpăra o cutie de hârtie, intra în cameră, începea să bată la maşină şi ieşea câteva ore mai târziu cu o piesă nouă. […] Shepard a reinventat limbajul teatral american într-un moment când inovaţia venea din Europa, a adus un influx de energie, mister, revoltă şi magie în dramaturgia americană atât de profund realistă şi a creat o mitologie a prezentului, pornind de la ideea că „vechiul Dumnezeu este prea departe” şi „nu ne mai reprezintă de mult suferinţele.”

Alexandra ARES

Oamenii vor un înger al străzii. Ei vor un sfânt, dar cu gura de cowboy. Cineva care să-i facă fericiţi când nu se pot face fericiţi ei înșiși. Cred că asta încearcă Mick Jagger să facă... Asta e ceea ce Bob Dylan a părut să facă un timp... Am creat rock’n-rollul după propria noastră imagine, e copilul nostru, un copil care trebuie să explodeze în gura unui salvator.

Sam SHEPARD