Utopii pentru secolul 21

Utopii pentru secolul 21 prezintă trei texte noi ale Alexandrei Ares, drama filosofică Youthtopia, piesa recent laureată a Premiului „I.L. Caragiale” al Academiei Române, şi comediile Hotel Cosmos: Elon Musk merge pe Marte şi Banca Imaginaţiei.
* * *
Youthtopia ridică întrebări puternice despre îmbătrânire şi feminitate, rar abordate pe scenă… O lucrare cu o calitate eterică, cu adevărat remarcabilă. Piesa este solid construită, iar limbajul poetic din scenele repetitive e de o frumuseţe aparte. Relaţia dintre trup şi suflet, vârstă şi frumuseţe, este tratată cu subtilitate şi profunzime. Atinge ceva greu de exprimat – ceea ce reuşesc toate piesele mari.
Julia THOMAS

Alexandra Ares este o scriitoare din noul val al secolului XXI, cu trei identităţi – română, americană şi globală – precum şi dramaturg, critic de teatru şi romancier. Piesele ei sunt originale, moderne şi fiecare foarte diferită în stil. Dar conţin întrebările, fanteziile şi anxietăţile existenţiale ale primei generaţii de femei eliberate de comunism şi aruncate într-o lume dezlănţuită.
Andrei ŞERBAN

Alexandra Ares ne oferă în Hotel Cosmos o comedie postumanistă de o vervă necruţătoare. Piesa explorează mecanismele controlului global – media, banii, tehnologia – şi întreabă cine are dreptul să definească utopia şi colonizarea inevitabilă a spaţiului. Elon Musk-ul Alexandrei este Peer Gynt-ul secolului XXI: genial, fanfaron, ridicol, profund – toate deodată, pentru că nu mai e timp şi mai vorbeşte şi în versuri – semn că ar vrea, poate, să apară într-un musical cum nu s-a mai făcut până acum. Doar e deschizătorul de drumuri, nu?
Ştefan IORDĂNESCU

Banca Imaginaţiei m-a sedus, îmi aminteşte de prospeţimea şi forţa unor aventuri suprarealiste dar şi de farmecul filmelor noir, adică tot experienţe de avangardă, un amestec viu de poezie bizară şi ironie. Personajele misterioase se metamorfozează mereu, realitatea teatrală a textului este mereu vie, fluidă, melancolică, burlescă. Escapada imaginară a Alexandrei Ares poate fi privită ca o poveste urbană cu gangsteri sau ca un mister medieval postmodern, sau ca o ironică şi aparent naivă formă de meditaţie, fiecare dintre noi poate alege ce-i place, textul este cu siguranţă o provocare.
Dragoş GALGOŢIU