Lysistrata, dragostea mea

Un sfert de secol mai târziu, putem formula constatarea că Matei Vişniec nu este un scriitor care merge în urma unui curent, ci un iniţiator de practici de scriitură inedite, în acord cu spiritul vremii, înainte ca acesta să se generalizeze şi să se transforme în mode. Să te afli la origine – iată provocarea oricărei aventuri esenţiale!

George BANU

Teatrul lui Matei Vişniec cuprinde astăzi numeroase titluri şi, ceea ce este mai important pentru un dramaturg, piesele sale sunt jucate peste tot în lume; ar trebui să spun opera lui Matei Vişniec, deoarece volumele sale de poezie şi romanele recente amplifică un univers de o mare complexitate şi varietate, deşi uşor de recunoscut, căci motivele şi personajele circulă dintr-un tărâm în altul, sub nume sau chipuri diferite. Chiar dacă Vişniec descinde din teatrul absurdului, care a făcut să explodeze naraţiunea şi a deconstruit limbajul, el a fost mereu şi rămâne un „povestitor” la care totul sfârşeşte prin a avea un sens, fie şi numai cel al deriziunii tragice.

Mirella PATUREAU

Trebuie să spunem de la bun început (…) că cele mai multe personaje ale lui Matei Vişniec se situează la incidenţa dintre comic şi tragic. Mai exact este vorba despre un tragic ce transpare dincolo de râs, dincolo de aparentul ridicol şi înşelătoarea gratuitate pe care aceste triste figuri par a le exprima.

Bogdan CREŢU