Comentând marile evenimente sportive într-o epocă în care nu existau laptopuri, iPad-uri sau smartphoane, Cristian Țopescu își înmagazinase datele, cifrele, statisticile etc. pe zeci de mii de fișe asupra cărora păstra o evidență strictă. Nimic nu se putea rătăci în uluitoarea sa arhivă și niciodată nu pleca să comenteze un meci, un campionat sau o olimpiadă fără ca înainte să-și facă selecția riguroasă de fișe, pe care, apoi, le parcurgea meticulos a mia oară, poate.

L-am întrebat atunci care erau cele mai dificile transmisiuni efectuate. A râs un pic și mi-a explicat: „Campionatele de patinaj artistic!… Românii aveau televizoare alb-negru și eu încercam să redau bogăția de culori a costumelor artiștilor gheții, în special cele ale fetelor, care mă înnebuneau cu mulțimea de nuanțe a rochițelor lor…”

O dată cu marele ei comentator și înțelept tălmăcitor, Cristian Țopescu, piere, de fapt, cea mai importantă epocă a sportului românesc.

‒ Omul care aducea culoare în casele noastre cenușii

‒ Elena Ceaușescu : „Dați-l imediat afară pe Țopescu!”

‒ Familia unui om îndrăgostit de viață: trei copii cu trei soții

‒ Olimpiadele de fiecare zi ale unui comentator genial (dar cât se poate de natural)

‒ Cel care a iubit toate sporturile și a vorbit despre ele cu inima

‒ „Ce mult v-am iubit!”

‒ În loc de Epilog, tristețea și nenorocirea din sportul românesc