Prilejuit de moartea lui Mihai I, eseul memorialistic al lui Ion Vianu schiÈ›ează principalele etape din viaÈ›a regelui pe fundalul deopotrivă al evoluÈ›iei României È™i al vieÈ›ii autorului. De la regele-copil la anii războiului, cînd Ion Vianu îl vede în multe rînduri pe Mihai trecînd prin faÈ›a casei în care locuia, È™i actul de la 23 august, de la anii exilului, în care autorul îl întîlneÈ™te de asemenea pe rege la Versoix de mai multe ori, la avatarurile epocii postdecembriste, biografia lui Mihai I e, în ciuda calităților pe care acesta le-a avut, una marcată esenÈ›ial de eÈ™ec – È™i poate tocmai de aceea românii se regăsesc atît de bine în ea –, însă un eÈ™ec trăit mereu cu remarcabilă demnitate.

„ViaÅ£a Regelui Mihai poartă amprenta tragediei (care stătea scrisă pe chipul său, un joc de riduri ÅŸi de mimici care sugera nu numai maiestatea rănită, ci ÅŸi lacrimile, disperarea stăpînite; o privire care avea luciri sfîÅŸietoare). Dacă Mihai este atît de bine înÅ£eles ÅŸi iubit este pentru că românii se regăsesc în eÅŸec. Numai El a putut aduce neamului Lui mîngîierea ÅŸi proba că acest eÅŸec se poate trăi în demnitate ÅŸi chiar în frumuseÅ£e, frumuseÅ£ea dureroasă a tragediei” (Ion Vianu)