In anii ’60-’80, Emil Brumaru s-a angajat intr-o adevarata odisee epistolara, corespondind cu mai multe personalitati ale lumii literare romanesti, intre care Lucian Raicu, Leonid Dimov, Serban Foarta, Radu Petrescu, Alex. Stefanescu, Ilie Constantin si Florin Mugur. Scrisorile, de o incontestabila valoare, ofera o imagine vie a acelei perioade tulburi, alaturi de confidente si exercitii literare ale autorului. Acesta incearca sa prevada evolutia unor scriitori romani sau straini si citeste enorm; romane, nuvele, poezii, carti de horticultura cu nume de plante stranii – toate ii trezesc interesul si pe toate le „devoreaza” cu egala placere. De o sinceritate adesea taioasa, Emil Brumaru da si in aceste scrisori masura extraordinarului sau talent literar, demonstrind cum poate fi liber un om intr-o tara aflata sub dictatura.