Piatra de încercare a oricărei anamorfoze stă în găsirea punctului capabil să reconstituie imaginea reală a obiectului deformat. Altfel spus, anamorfoza implică doi timpi: cel al deformării (deconstructivist) şi cel al "reconstrucţiei. De aceea, în orice anamorfoză stă pitită o pseudomorfoză, menită însă a pregăti raţiunea pentru aflarea adevărului. Ceea ce fusese deformat în oglinzile diferite din labirintul lumii, trebuie regăsit prin oglinda cea "dreaptă", totalizantă.