Fragmentarium eminescologic

Gânditorul preocupat de ştiinţă şi filozofie, care-şi fixa intuiţiile incredibil de moderne în caietele socotite de Dinu Noica asemănătoare cu acelea ale lui Leonardo da Vinci sau Paul Valéry, este aşezat de Th. Codreanu acolo unde ştiinţa modernă a ajuns: la relativitatea şi percepţia universului în simultaneitate spaţio-temporală. De la Kant la Einstein, căruia i-a premers, Eminescu a desfăşurat enorma sa sete de cunoaştere tot în dorinţa-i infinită de descoperire a adevărului. Dar cum vocaţia sa era aceea a poeziei, datele ştiinţific-filosofice au fost încorporate în operă. Scrisoarea I, Luceafărul, Sărmanul Dionis au dublat, cu o viziune cosmologică, viziunea sa ontologică, creând o artă poetică uimitoare, dătătoare de stupefacţii nu numai pentru cititorul neprevenit, ci şi pentru criticul mai puţin avizat.

Zoe DUMITRESCU-BUŞULENGA

In acord cu metodele moderne ale studiului literar: structuralism, semiotică, psihocritică etc., analiza critică se bazează pe o informaţie impunătoare prin diversitatea direcţiilor gândirii contemporane, identificate în viziunea poetică a lui Eminescu, metodologic deschisă în analogie cu opera lui Dante, prin nouă cercuri dialectice. „Trăind la răscruce de ere, ca şi Dante, Eminescu este creatorul unei lumi de o armonie unică, singura poate demnă în timpurile moderne de marele florentin”.

Eugen TODORAN