Aparent, Naluca este un roman de dragoste, cu toate ingredientele inerente genului: descrierea romantica, eseul sentimental, erotismul suav.

Protagonistul cartii (al carui nume, O – litera si cifra totodata –, capata in roman o semnificatie nebanuita), stapinit de voluptatea exhibarii flagelatoare a propriului eu, traieste, la sfirsitul vietii, o dragoste patimasa, venita parca din nefiinta. O se resemneaza in fata suspiciunii de iluzie, intrind, prin abandonul dependentei de realitate, in jocul destinului, si accepta eventualitatea unei perceptii himerice ca intruchipare a desavirsirii. De aici se naste portretul unei femei, care cunoaste, accepta si respecta regulile seductiei perfecte, constienta, la fel ca el, ca aceasta primejdioasa interferare nu se va opri in pragul iubirii neconditionate, ci va continua pina la finalul apoteotic al eroticului: moartea.

Populat de o intreaga galerie de alte personaje de un pitoresc fascinant, fiecare cu cite o savuroasa istorie de viata, Naluca este in egala masura romanul cautarii si gasirii esentiale, al alienarii pamintesti a artistului si al senzualismului mortii, ca singura strategie de refugiu intr-un ideal al dragostei care doar acolo mai poate fi regasit.