Din 25 ianuarie a.c. mă simt captiv în propriul meu apartament, unde n-am lăsat să intre nici o fată. Toate care au dorit să vină la mine au fost acaparate de vecinii ajunşi mai dotaţi decât sunt eu. Am o pensie de doar o mie de lei reali. Din această cauză nu mă caută nici o femeie. Am probleme cu Erecţia Sexuală. Am dezvoltat un Corp Virtual Prezidenţial pentru domnul preşedinte al României Traian Băsescu şi mi s-a dus erecţia de la sută la sută, la zero la sută. Nimeni nu mai doreşte să-mi refacă această erecţie. Pe vremea lui Ceauşescu nu s-ar fi întâmplat una ca asta. Dar actualul Politic din ţara mea a tăiat toate facilităţile în sensul de mai sus. Tocmai în cazul meu. Trebuie să stau de luni de zile fără erecţie sexuală. De aici mi s-au paradit şi nervii auditivi de la urechea stângă cu care aud mai rău.

A doua mare problemă a apărut din apartamentul vecinului meu Bustan. Acolo au loc petreceri cu femei şi eu intru în coşmaruri sexuale şi apoi în stare sexuală de boală generală când sunt doborât la pat. Aş avea nevoie de fata-medicament sexual. Mi-aş reveni imediat. La noi pe stradă, Cristina şi Andreia controlează aceste servicii. Ele mă cunosc. Ele nu vor veni niciodată. Iar pe strada Bărăganului, în Medio-Monte case de toleranţă nu există. Sunt discriminat şi din acest punct de vedere. Propun pentru a rezolva această situaţie câteva Case de Toleranţă Mobile şi Reale. Eu sunt cadrul de conducere. Virtual şi am nevoie de superfemeie. Dar nu m-am format pentru funcţia de superbărbat. Şi de-aia ele m-au dominat şi m-au călcat în picioare.” (din povestirea Despre întâmplarea din 25 ianuarie a unui pensionar din Medio-Monte).