Experienţa mistică a sfinţilor este prin esenţă inexprimabilă şi cu totul negrăită. Ea cuprinde în sine un contact nemijlocit între Duhul Sfânt şi duhul omului, dincolo de ceea ce ar putea fi conceput, ca semn sau cuvânt. Atunci când nevoitorul este cuprins de Dar, deşi experienţa duhovnicească a sfinţilor este tainică şi profund ascunsă, totuşi Părinţii Bisericii nu ne-au lăsat într-o totală ignoranţă ci s-au străduit s-o descrie într-un oarecare fel pentru a o comunica şi altor iubitori de viaţă duhovnicească. Că în urma acestor destăinuiri, este adevărat, s-au pierdut multe din adâncimile trăirii mistice, tocmai pentru faptul că s-a încercat să se transpună în cuvinte ceea ce este prin definiţie de negrăit. Evident, destăinuirea celor trăite de Părinţi s-au făcut în limitele culturii lor, cu cuvintele şi imaginile pe care le-au dobândit prin educaţia si trăirea lor. harul lui Dumnezeu tot ceea ce el simte nu poate fi cuprins în cuvânt.

Părinţii prezentaţi în această lucrare n-au nevoie să fie descoperiţi, experienţa lor este prezentă în tradiţia teologică ortodoxă. Atenţia acordată lor constă în încercarea noastră de a redescoperi perspectivele măreţe în care ei îşi expuneau experienţa şi învăţătura lor. în acest duh scopul principal al acestor prezentări este de a-i face să vorbească despre experienţa lor în Mântuitorul Hristos în acelaşi mod în care ei se adresau contemporanilor lor. Viaţa şi experienţa acestor plăcuţi ai lui Dumnezeu, înrădăcinată în tradiţia Bisericii, ne duc la cunoaşterea Treimii celei Una şi Nedespărţită, la conştiinţa lui Dumnezeu cel personal, Unul în Trei străluciri.