Școlile filosofice elenistice, mai ales stoicismul și epicureismul, par în plin secol XXI drept o sursă de inspirație intelectuală și spirituală de o surprinzătoare modernitate. Neglijate multă vreme, fiind considerate filosofii minore și decadente, proprii civilizației grecești la apus, astăzi ne dăm seama că au fost o reacție la o profundă criză politică, socială și religioasă – prin pierderea hegemoniei orașului -stat grecesc – și la necesitatea de a dobândi o nouă înțelegere a ființei umane. Scopul ultim al gânditorilor stoici și epicureici a fost mai degrabă practic decât teoretic, aceștia căutând mai ales să trăiască o viață fericită, în ciuda oricăror adversități. Stoicismul a avut o influență enormă asupra filosofiei romane, renascentiste și moderne. Epicureismul oferă câteva propuneri etice – căutarea seninătății, o viață trăită în înțelepciune, bucuria prilejuită de plăcerile spirituale sau prietenia – cât se poate de necesare ființei umane contemporane. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)