Școlile filosofice elenistice, mai ales stoicismul È™i epicureismul, par în plin secol XXI drept o sursă de inspiraÈ›ie intelectuală È™i spirituală de o surprinzătoare modernitate. Neglijate multă vreme, fiind considerate filosofii minore È™i decadente, proprii civilizaÈ›iei greceÈ™ti la apus, astăzi ne dăm seama că au fost o reacÈ›ie la o profundă criză politică, socială È™i religioasă – prin pierderea hegemoniei oraÈ™ului -stat grecesc – È™i la necesitatea de a dobândi o nouă înÈ›elegere a fiinÈ›ei umane. Scopul ultim al gânditorilor stoici È™i epicureici a fost mai degrabă practic decât teoretic, aceÈ™tia căutând mai ales să trăiască o viață fericită, în ciuda oricăror adversități. Stoicismul a avut o influență enormă asupra filosofiei romane, renascentiste È™i moderne. Epicureismul oferă câteva propuneri etice – căutarea seninătății, o viață trăită în înÈ›elepciune, bucuria prilejuită de plăcerile spirituale sau prietenia – cât se poate de necesare fiinÈ›ei umane contemporane. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)