Tâlcuirea la Apocalipsă a Sfântului Ermoghen este o neprețuită călăuză către Lumină și Adevăr, căci, prin cuvinte puține și limpezi, ni se deschide fiecăruia drum către noima adâncă și lucrătoare a cuvintelor grăite de Sfântul Ioan Teologul întru Duhul Sfânt.

Tâlcuirea sintetică pe care Sfântul Ermoghen o face Apocalipsei nu e nicidecum o meditație teologică de birou, aceasta și numai pentru simplul fapt că, în ultimii ani ai vieții sale, autorul a cunoscut din plin regimul de închisoare ce-i fusese impus pe nedrept de către Sinod și de Țar. Ierarhul-mucenic a finalizat tâlcuirea la Apocalipsă spre sfârșitul vieții sale pământești și, pe drept cuvânt, am putea spune că tâlcuirea Sfântului Ermoghen este testamentul și încununarea vieții sale mărturisitoare, ce a fost temeluită pe multe nevoințe și suspinări lăuntrice, care I-au rămas cunoscute doar lui Dumnezeu.La mai bine de un an după ce a încheiat de scris această tâlcuire, Sfântul Ermoghen avea să moară mucenicește: bolșevicii l-au legat cu mâinile la spate, au atârnat de el o piatră, iar apoi l-au aruncat în apă de pe un vapor și astfel l-au înecat.

Trupul său a fost descoperit de un țăran pe malul râului, după câteva zile în care moaștele ierarhului-mucenic au stat în apă. Deși a fost reînhumat după mai bine de patruzeci de zile de la săvârșirea sa martirică, trupul său nu dădea semne de stricăciune.

Acesta este autorul prețioasei tâlcuiri la Apocalipsă care ne stă înainte, iar graiurile lui sunt pecetluite deopotrivă cu jertfa sa mucenicească și cu înrourarea îmbelșugată a Duhului Sfânt.