Carismatică, fragilă, luminoasă, Ioana, distant și de o rigoare impecabilă, Liviu, cei doi profesori ai noștri au întruchipat ideea de intelectualitate pasional-lucidă, dar și idealul unui mentorat subtil, natural, prin spectacolul ideilor literare, al analizelor și demonstrațiilor vii de inteligență, vocație și profesionalism, în urma cărora am resimțit pasiunea cunoașterii printr-un elan stimulator, călăuziți spre orizontul textului literar de firescul unei hermeneutici comprehensive, implicite sau explicite. Cursurile la care participam nu erau doar interpretări ale unor opere literare, ci și pledoarii pentru o etică înalt asumată a cercetării, pentru frumos, adevăr și bine. Cărțile lor sunt, de fapt, semne ale unei înțelegeri depline, nuanțate și necesare, a lumii și a Literaturii. Ioana și Liviu Petrescu ne-au părăsit mult prea devreme, însă, chiar și acum, vocile lor răsună cu aceeași tărie și forță de convingere în memoria noastră afectivă, cu timbrul unic în care, dincolo de tribulațiile omenescului, se regăsesc dimensiunile unei elevate intelectualități formatoare, modelatoare de conștiințe și de caractere. Ei erau Profesorii de care aveam cu toții nevoie la un moment dat, iar norocul de a-i fi întâlnit, de a-i fi putut vedea și auzi ne‑a marcat în modul cel mai fericit destinul, viața, cariera.
Iulian Boldea