„În acest al doilea volum, vom încerca, după măsura puterilor și posibilităților noastre, să demonstrăm că viața atât de puțin propice tânărului Franz Kafka, aproape dușmănoasă în toate aspectele ei, a reprezentat o garanție pentru strălucirea unor capodopere ale literaturii. Și nu ne vom abține să tragem linii de legătură nici între biografia lui Huxley sau Faulkner sau între operele lor literare, cu imagini de multe ori de ordin compensator, supuse unui registru psihologic de care scriitorii nu au putut face abstracție și în cadrul căruia, scriind, au reușit, doar prin acceptare, ca primă etapă terapeutică, să depășească fie frustrările și nefericirile experimentate în cadrul intim al familiei lor, fie limitările trupului din cauza cărora stima de sine a reprezentat un adevărat punct sensibil pe toată durata vieții. Mirajul multor teme conexe ori al ideilor de cercetare, pornind de la cele discutate în aceste două volume, ne-au pândit aproape în fiecare capitol. Uneori, îndepărtându-ne, poate am căzut și în capcana unei îndepărtări temporare dar de scurtă durată, față de ceea ce ne-am propus, însă nu am ezitat nici evidențierea, așa cum vom arăta în scurta analiză, a relației dintre viață, biografie și operă la Ernest Hemingway și la William Golding. Ca tipologii umane complet diferite de hipersensibilitatea atât de cunoscută a lui Kafka, de pildă, literatura celor doi scriitori devine câmpul de luptă al unor eroi născuți din puterea unor zei activi, animați de o vitalitate sau de o instinctualitate greu de înfrânat, necesară și cultivată în special prin intermediul conflictului armat.

Pentru final, am ales doi scriitori oglindiți, față în față, ca două culturi complet diferite, dar apropiate de nevoia exprimării proteice, de la nivelul cel mai simplu, al cuvintelor, până la cel al temelor și simbolurilor arhaice, și care au făcut deja istorie în marea de idei strălucite ale literaturii. Arhetipul mamei, eroul sau Marele Inchizitor au reprezentat halte asumate aproape de toți marii scriitori, nu din dorința de a copia sau de a trece prin vămile recunoașterii mai ușor, ci din nevoia de a aborda probleme inoculate, prezente a priori într-un fond colectiv de trăiri și de conflicte cognitive.”

Autorul