„Când împărțim, creăm distanță. Când distanța se adâncește, apare frica. Când frica crește, apare ura. Dar dacă renunțăm la împărțire, dacă vedem dincolo de etichete, nu mai avem de ce să urâm. În loc de separare, apare compasiunea. În loc de conflict, apare liniștea. Și în această liniște, vedem că nu am fost niciodată cu adevărat separați.”

„Diavolul ne amăgește cu putere și ne înrobește. Dumnezeu ne cere slăbiciune și ne face liberi. Alegem diavolul pentru că ne oferă plăcere fără efort, pentru că ne ispitește cu promisiuni de confort și ocrotire, dar tot ceea ce ne dă ne leagă de lume și ne îngroapă mai adânc în iluzie. Dumnezeu, în schimb, ne curăță prin suferință, prin pierderi, prin renunțare, dar tocmai această cale aparent dificilă este cea care ne duce la adevărata libertate. Când căutăm confort, diavolul ne întinde pe o pernă moale de lux, dar sufletul nostru se afundă în dependență. Când vrem ocrotire, diavolul ne dă iluzia controlului, dar ne ține captivi în frică. Când tânjim după iubire, el ne aruncă în relații superficiale, care ne lasă goi pe dinăuntru.”

„Nu există progres spiritual fără această împotrivire la „mai bine” pentru sine. Când renunțăm la dorința de a controla, de a ne proteja, de a obține avantaje, începem să trăim în armonie cu Dumnezeu. Paradoxal, cu cât ne golim de noi înșine, cu atât devenim mai liberi. Cu cât pierdem mai mult din ceea ce lumea consideră valoros, cu atât câștigăm mai mult din ceea ce sufletul caută cu adevărat."