„Doamne de unde vine omul acesta?!” Tot ce povestea, tot ce spunea, răsunau ca un adevăr puternic în fiecare celulă din mine! Râdeam și ascultam, ascultam și râdeam, timp de mai bine de o lună, parcă trecusem printr-o moarte clinică, mi-au trecut prin fața ochilor toate momentele copilăriei mele, toate suferințele, toate încercările, toate deciziile luate și toate împotrivirile către viață, către Dumnezeu!

Mi-au răsunat în cap zile întregi: „De la mine au fost și acestea”, și parcă toate prindeau sens! Era ca un răspuns sau mai bine zis ca o CONFIRMARE la tot ce trăisem, la toată lupta mea și la toată osteneala. „Omul nu-l iubește pe Dumnezeu, fuge de El, nu îl vrea!” și așa este! Aș mai adăuga aici că îi este frică, îi este teamă de iubirea lui Dumnezeu, pentru că, iubindu-l pe Dumnezeu, înțelege că nu mai are nevoie de nimic, că lumea aceasta nu contează și ar fi un nebun în lume, un nebun în ochii celorlalți! Ca să îl poți iubi pe Dumnezeu trebuie să vrei să fii prost, nebun, dus cu capul, iar asta nu o vrea nimeni!

Ina din Franța