Citind poemele din Toate într-o singură inimă, am avut impresia că trăim, autorul și cu mine, în realități paralele. M-am trezit întrebându-mă în repetate rânduri cum poate ochiul lui să vadă frumosul acolo unde eu, fără doar și poate, aș fi intrat la bănuieli. Să gliseze în melancolie acolo unde eu aș fi apelat din reflex la sarcasm și (auto)critică. De la un punct încolo însă mi s-a mai limpezit judecata: Răzvan Fugaciu este o rara avis care dinadins nu-și duce discursul până la ultimele sale consecințe; omițând să abordeze frontal deruralizarea, speranța de viață scăzută sau poluarea, el cultivă de fapt o împăcare cu realitatea de-a dreptul eroică. Recomand acest debut în poezie candid-contemplativ cu încrederea cu care aș întinde seamănului meu, oricare ar fi acesta, un pahar cu shake detoxifiant. MIHÓK TAMÁS

Cotidianități rurale cuminți, prinse în țesăturile unor percepții ce filtrează vârste diferite alcătuiesc, în bună măsură, realitatea poetică a acestei cărți. Melancolii presărate în scurte confesiuni de o sensibilitate lirică, recuperatoare a unor biografeme uitate și readuse în memorie, încarcă lumea afectivă a poemelor. Subiectul liric își găsește rostul prin edificarea unor chipuri și întâmplări din edenuri sumare de odinioară. Trăsătura dominantă a acestei instanțe poetice e simplitatea. O simplitate ce proiectează detalii semnificative pe pânza unei memorii în care se văd momente, ceasuri, zile, întâmplări, o întreagă lume adusă în prezentul poemelor de o vocație poetică pentru care revederea și retrăirea unei vieți de odinioară sunt exerciții ce plasează în exemplaritate destinele. Minimalist atât cât să nu riște apoeticul, Răzvan Fugaciu e un poet autentic. AUREL PANTEA

Poezia reprezintă pentru Răzvan Fugaciu un prilej de a rememora experiențele prin care a trecut, locurile sau oamenii care i-au ieșit în cale, dovedindu-se de o vitalitate joculară și, pe alocuri, ușor gravă. O vitalitate care își actualizează în permanență rezervele de inocență și de ingenuitate. SAVU POPA