„În Tărâm crepuscular se împletesc singurătăți diferite cu motivele unei tristeți care în cele din urmă se destramă. Aproape cu tandrețe, textul evocă ceea ce este frumos și bun pe drumul către toamnă și descompunere. […] Atracția către distrugere, supunere și de a fi absorbit de ceva mai mare nu este doar distructivă.” Barbro Westling, Aftonbladet, Suedia.

„Therese Bohman este o maestră în a descrie relațiile, chiar și atunci când acestea nu se finalizează. […] Cu doar câteva fraze, ea poate să definească o persoană și să analizeze o situație.[…] În Tărâm crepuscular, Therese Bohman tratează sentimentul de rușine asociat cu singurătatea involuntară, care devine tot mai des o formă comună de viață.” Åsa Linderborg, Expressen, Suedia.