Romanul doctorului Teodor Georgescu, „Sfidarea absurdului”, este despre destinul unei familii. Genul scrierii se situează între confesiune, jurnal de idei și povestea tulburătoare despre tumultul unei vocații, despre victoria biografiei asupra epocii. Firul narațiunii este oferit de evoluția unei genealogii somată de vitregii și suferințe să înfrunte absurdul. Romanul-confesiune (în cuprinderea celor două volume) este, în planul de la suprafață, unul despre absurditatea care survine în viața omului și face din familii sisteme expuse. În planul mai adânc al narațiunii, însă, romanul este despre sfidarea absurdului, despre apărarea acelor adevăruri și forțe care fac viața inteligibilă, descoperindu-ne legături și armonii secrete între întâmplări încărcate de iraționalitate, survenind arbitrar, nechemate de vreo legitate, în biografia personajelor. Doctorul Teodor Georgescu este una dintre personalitățile marcante ale stomatologiei românești, și acest roman-confesiune este povestea devenirii unei asemenea personalități. Această particularitate îmi îngăduie să așez acest roman, care combină confesiunea cu jurnalul hermeneutic, deopotrivă în categoria dreptarelor la răspântiile vieții.

Dr. Ilie Bădescu, m.c. al Academiei Române