Senzația neobișnuită a unei prietenii în spatele gheretei, prin ceața de cobalt a amărăciunii inobilate, timpul evoluează nefiresc smulgând din mine ultimul orizont senin. *** Rând pe rând se prăbușesc în sufletul meu catedralele mitului, lăsând tot mai viran locul pe care aleargă azi util argații zădărniciei voinicești, iliciți și neinventariați, având conștiința pingelită cu șoricul provenit din masacrele sortirii.