"Printesa a poeziei", cum a fost numita de critici, detinatoare a numeroase premii literare, de prim rang, Kazimiera Illakowiczowna ocupa un loc cu totul aparte in literatura polona contemporana. Spunand acestea nu se are in vedere o ierarhizare a creatiei sale pe scara valorilor literaturii, ci acea dinamica a fluxului si refluxului de emotii, inspiratii si reflexii care fundamenteaza personalitatea oricarui creator. Poezia Illakowiczownei scapa oricarei clasificari, ofera multe surprize, nu se supune vreunei conventii literare, termenul insusi fiind socotit de ea impropriu literaturii. De altfel, nu se revendica pe sine printre poeti, nu-si facea din scris o profesie, nu-si programa rigori poetice, se lasa condusa de intuitie. Illakowiczowna este o poeta crestina in intelesul moral si restaurator al acestui cuvant: in intelegere, smerenie, in aderare la suferinta, in umilinta deliberata, in raspunderea comuna pentru binele si raul din lume. - Maria Varcioroveanu

Illakowiczowna cultiva o poezie absolut personala, situata sub semnul simplitatii si al emotiei nemijlocite. Imbinand liber elemente ale traditiei romantice si moderniste (stilizare in spirit baladesc, folosirea unor motive regionale, de factura populara), poeta se indeparteaza adeseori de formele traditionale, recurgand la elemente prozaice si de pura anecdotica lirica. Bucuria si seninatatea scrisului domina indeosebi ciclurile publicate dupa Al Doilea Razboi Mondial, in care regasim numeroase reflectii despre viata, aluzii biblice si pilde populare. Dincolo de tematica propriu-zisa, versurile pun in evidenta varietatea ritmului si a asonantelor, precum si imaginatia extrem de plastica a autoarei. - Constantin Geambasu