Kazimiera Iłłakowiczówna (1892-1983) a studiat la Vilnius, Oxford şi Cracovia. În perioada 1939-1947 s-a refugiat în România, la Cluj. Personalitate remarcabilă în spaţiul cultural polonez, a publicat numeroase volume de poezie, proză şi dramaturgie. Printre altele, menţionăm volumele de lirică: Zborul lui Icar (1911), Rime de copil (1923), Pasăre plângătoare (1927), Privighetoare lituaniană (1936), Inimă uşuratică (1959), Şoapta (1966), Singurul fior. Versuri religioase (1967), Frunze şi statui (1968), Un pas în spate (1976).

Pentru poezia sa distinctă ca imagine şi sensibilitate artistică a primit numeroase premii. A tradus din lirica engleză, rusă, română şi maghiară. Romanul Anna Karenina, în traducerea ei, este considerat o reuşită inegalabilă.