Acest nou volum din seria „Contemporanii lui Shakespeare” își propune să aducă în atenția oamenilor de teatru din România un crâmpei din opera dramatică a lui George Peele și a lui Robert Greene – doi autori cu un impact profund asupra creației shakespeariene. Peele și Greene i-au oferit Marelui Will modele de urmat, la nivelul limbajului, al caracterizării personajelor și al construcției dramatice, cu numeroase ecouri detectabile în piesele shakespeariene. Iar o dovadă a strânsei legături dintre cei trei autori este și prezența lui Peele și Greene înăuntrul canonului shakespearian, în piesele Titus Andronicus și trilogia Henric al VI-lea. Regele Ioan de Shakespeare este o rescriere a unei piese a lui George Peele, iar Poveste de iarnă este dramatizarea unui roman de mare succes, Pandosto (1588), semnat de Robert Greene. Doar dispariția prematură a lui Greene (1592), Marlowe (1593), Kyd (1594) și Peele (1596) i-a asigurat lui Shakespeare poziția de lider între dramaturgii londonezi ai anilor 1590. În condițiile în care Mucedorus de Peele a fost piesa de cel mai mare succes din întreaga Renaștere engleză, iar Locrine de Greene a repurtat un succes comparabil cu cel al marilor tragedii shakespeariene, ne întrebăm cum s-ar fi scris istoria dramaturgiei engleze dacă acești corifei ar fi fost la fel de longevivi ca actorul-dramaturg din Stratford.