Constantin Brancuși (19 februarie 1876, Hobița, Gorj – 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor cu contribuții covarșitoare la innoirea limbajului și viziunii plastice in arta moderna și contemporana, ales membru postum al Academiei Romane, o palida reparație morala pentru nedreptațile care ii fusesera facute in țara.

Chiar daca statul roman comunist i-a refuzat, in prima faza, moștenirea artistica și a vrut chiar sa demoleze Coloana fara Sfarșit, el a ramas intotdeauna un roman autentic, care, in atelierul sau de la Paris (unde s-a iubit inclusiv cu Cella Delavrancea și Maria Tanase), a continuat sa invarta ritualic in ceaunul de mamaliga ancestral.

Multe dintre operele sale geniale – ca și diferite episoade biografice, inclusiv cele legate de relațiile sale amoroase – au starnit și continua sa starneasca și azi controverse, marele artist fiind pus adesea in ecuație și cu comunitatea LGBT a avangardei pariziene, cu „Capitanul” Zelea‑Codreanu sau cu francmasoneria…