Lacramioara Stoenescu este cunoscuta pentru romanele sale despre si cu detinuti politici, ea insasi fiind exmatriculata din scoala la varsta de 10 ani, fiind considerata, ca si tatal ei, ”dusman al poporului”.
Amintirile Pretorului sunt singurul antidot de a rezista anchetelor brutale din timpul arestului si detentiei. Povestite la persoana intai, ele sunt continuate de Lacramioara Stoenescu pana in ziua inmormantarii acestuia. Chiar si scrisorile de dragoste intre Pretor, student sarac, viitor avocat si judecator si Melania Divari, viitoarea sotie, sunt pecetluite in zidaria mormantului. Ramane romanul cu bogatia lui de personaje, cu legaturile de familie pastrate intre generatii, cu atmosfera balcanica a obiceiurilor autohtone sau cele noi, aduse de comunitatile etnice – turci, greci, sarbi, albanezi – in orasul de la Dunare.
Istoria orasului este si istoria oamenilor si a caselor. La fel ca si ei, casele pastreaza amintirea anilor de razboi, povestile de dragoste, zilele ploioase cand strazile provinciale erau inundate si se mergea cu barca, gradinile de trandafiri si pacea amiezilor linistite cand spui, trecand mai departe, aici, pe strada Gradinitei nr. 5, a stat Pretorul.