Cartea Ioanei Tiberian (Cildus) e un jurnal pentru oamenii fundamental, structural singuri. Nimic luminos pe cerul întunecat al zilei. Nicio legătură, nicio speranță, nicio ieșire. În spatele cuvintelor stă o disperare adâncă, viața nu e niciodată așa cum a promis să fie.

Singurul lucru care răzbate din universul ei închis e câte un strigăt sau, vorba Marianei Marin, câte un scâncet. Îl aude cineva? Poate cititorul la fel de singuratic, la fel de pieziș.

Florin Iaru