Într-o bună zi am povestit în cerc restrâns colegilor Artur Greive şi Gerda Schüler, autori ai unor studii privitoare la limba și la literatura română, povestea antologiei lui Blaga şi ideile poetului despre traducerea ei în limba lui Goethe. Discuția s-a încheiat cu angajarea noastră la traducerea în trei a lucrării. Constelația era ideală: doi vorbitori nativi de germană și unul de română, acesta din urmă cunoscând direct de la Blaga concepția lui despre oralitatea românească și despre modul în care își vedea traducerea antologiei. Se deschidea astfel o etapă nouă în cariera filologică a fiecăruia dintre noi și, la 1 iulie 1987, am început, fără a ne orienta după traducerile existente, îndeplinirea dorinței lui Lucian Blaga. (Ion Taloș)