Volumul de față, al doilea în seria „Formarea teologiei creștine”, își propune prezentarea perioadei foarte complexe a secolului al IV‑lea.
Sunt analizate contro­versele din această peri­oadă, dezbaterile inițiale prilejuite de Sinodul de la Niceea, cercetându‑se din perspectivă istorică nu­me­roasele sinoade reunite din 318 până în 382 spre lămurirea unor teme esențiale pentru viața bi­­sericească, precum „Teologia trinitară”, „În­tru­pa­­­rea” și, nu în ultimul rând, „Ortodoxia – dreapta credință”.
Prin aprofundarea credinței niceene și studierea gândirii teologice a secolului al IV‑lea, această mo­nografie nu poate decât să evidențieze contribuția teologică a acelor per­sonalități, rănite de dorul dum­nezeiesc, care au pregătit calea pentru sinoadele de la Niceea și Con­stan­tinopol (Sfinții Atanasie al Alexandriei, Vasile cel Mare, Grigorie Te­o­logul și Grigorie de Nyssa), autorii singurei opere în măsură să ne ofere contextul potrivit pentru a in­terpreta și înțelege pe deplin „gramatica scrip­tu­ristică a revelației puterii lui Dumnezeu” și însuși Simbolul de credinţă, formulat de aceste sinoade și păstrat în Biserica Ortodoxă până astăzi în forma sa autentică.