„G.I. Tohăneanu, departe de a fi, treptat şi ireversibil, acoperit şi dizolvat de tenebrosul şi teribilul acid al uitãrii, departe de a cunoaşte ravagiile entropiei universale, pare a fi, din ce în ce, mai «mare», mai important, mai «viu» (în sens spiritual), cu fiecare an ce se scurge de la mutarea sa la Domnul. Persoana şi personalitatea lui G.I. Tohăneanu beneficiază, din plin, de redundanţa amintirii. Persoana şi personalitatea sa au trecut de la notorietate la celebritate. Şi, în fine, de la celebritate, la glorie. Aşa se întâmplă, îndeosebi, cu cei care dau lumii opere neperisabile, cu artiştii. Cu acele persoane umane capabile de creaţie, adică de sinteze între cunoaşterea teoretică şi cunoaşterea sensibilă – dacă ambele, precum şi sinteza lor, sunt situate la nivelul excelenţei.”

Eugen Dorcescu