„Privită dintr-un asemenea punct de vedere, opera lui Mateiu Caragiale se înfăţişează ca o iniţiere într-o adevărată ars narrandi, o iniţiere prin cuvânt în lumea Frumosului. (…) Notat cu majusculă, Frumosul constituie ţinta supremă a acestui rafinat estet, subjugat de ideea obţinerii unor «întovărăşiri sublime de cuvinte». Rezultatul: o limbă proprie, de o expresivitate uimitoare, ce-l aşează sub zodia unicităţii pe acest ultim crai de Curtea-veche.”